La Călăraşi, pe malul Dunării se înalță clădiri impunătoare, dar, mai la vale, o cetate dispare în apă pentru că nimeni nu este interesat să o salveze. Dunărea ar fi o importantă sursă se apă pentru irigaţii. Puțini valorifică apa fluviului, deoarece staţiile de pompare au fost distruse.

Daniel Ştefan, director de dezvoltare în Consiliul Judeţean Călăraşi răspunde de centrul de afaceri Călăraşi Bussines Center şi spune că în primii 5 ani, până în 2014, aici s-a organizat un eveniment pe trimestru pentru că aşa cereau directivele UE de unde au venit banii. După 2014, nu prea s-a mai întâmplat mare lucru. Acum clădirea a fost oferită biroului regional pentru cooperare româno-bulgară și a ajuns un spaţiu de depozitare.

Aici se analizează proiecte şi se împart fonduri europene pentru toată graniţa româno-bulgară.

80 de milioane de euro puteau să fie folosiţi pentru dragare, diguri, porturi şi multe altele. Dar nu au fost cereri. Instituţiile statului ştiau de aceşti bani dar n-au făcut nimic.

Vicina cunoscută și sub alte nume precum Bitzina a fost un oraș – portdunărean cu perioada maximă de dezvoltare situată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în primele 2-3 decenii ale secolului al XIV-lea (epocă în care teritoriul acestuia a fost controlat de Imperiul Bizantin), în acele vremuri fiind cel mai important centru comercial situat în arealul Dunării de jos.

Asupra localizării sale nu există un consens unanim, dar aproape toți cercetătorii îl plasează în Dobrogea de Nord.Cele mai probabile localizări sunt reprezentate de aceea de la Păcuiul lui Soare și de aceea din zona Isaccea, Inițial a fost o cetate bizantină mai veche, care a fost transformată arhitectural de genovezi în secolele XIII-XIV, în epoca controlului politic și economic al acestora asupra litoralului Mării Negre și al gurilor Dunării. Perioada sa de înflorire a început într-o epocă în care centrul de greutate al activității economice a Dobrogei s-a mutat spre nord. Administrația a fost genoveză.În economia sa negoțul maritim a fost un factor determinant. Orașul a deservit atât teritoriile Moldovei și Munteniei înainte de întemeierea statelor românești, cât și Cnezatul Haliciului sau Imperiul Mongol. Într-o fază târzie, portul a deservit însă și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania.

Localizarea Vicinei este încă neidentificată. Mai multe locații au fost sugerate de către istorici și arheologi ca fiind ale orașului, al cărui nume este de origine romană,dar deocamdată nu există date care să certifice veridicitatea vreuneia dintre ele. Cu toate acestea există un consens, în sensul că orașul s-a aflat pe Dunăre, aproape de delta acesteia. Printre localizările presupuse (multe dintre ele aflate în nordul Dobrogei) s-au numărat: vechiul Măcin, Isaccea, Niculițel, Capidava, Cernavodă, Somova, Mahmudia,Ismail, Nufăru,arealul Hârșova-Topalu, dar și unele situate în apropierea Silistrei,cum ar fi Păcuiul lui Soard (așadar în regiunea dintre Deltă și Silistra), sau în estuarul râului Kamcia din Bulgaria.