La Ipotești, satul copilăriei lui Eminescu, există o biserică unicat în lume. Și nu numai în lumea ortodoxă, ci în toată lumea creștină. Pe lângă faptul că e singura biserică – cel puțin în Europa – dedicată unui poet, sfinții și îngerii zugrăviți pe pereții acestui lăcaș au, toți, aureole negre. Faptul în sine este tulburător, iar la o primă reflecție pare chiar o sfidare, aproape eretică, a simbolisticii bisericești. Căci, se știe, din punct de vedere canonic,  aceste aureole au semnificația harului divin, al emanației de lumină și slavă dumnezeiască, de care numai sfinții și îngerii sunt în stare, prin mandat divin.

La biserica din Ipotești, numită de localnici „biserica Eminescu”, aureolele luminoase au fost înlocuite cu nimburi negre, apocaliptice. Dimensiunea spirituală a acestui mesaj este copleșitoare, căci te duce cu gîndul la expresia unei vinovății grave, care ne vizează pe toți. Nimburile negre ale sfinților de la Ipotești sunt expresia unui păcat național, căci, cu puține luminoase excepții, întreaga națiune a consimțit, într-un fel sau altul, la batjocorirea ființei sau memoriei lui Eminescu. Nu știu dacă cei care au ridicat „biserica Eminescu” au avut cunoștință sau doar au întrezărit adevărul despre viața și moartea lui Eminescu, dar mai mult ca sigur au intuit grozăvia unei nedreptăți cosmice…

Biserica sfinților cu aureole negre de la Ipotești are hramul „Sfinții Voievozi” și este un lăcaș de cult ortodox, construit între anii 1929-1939. Ea se află în imediata vecinătate a unui alt lăcaș, care a aparținut familiei Eminovici și în care încă se slujește. Iată, pe scurt, istoricul noii biserici…

Noua biserică

La 28 iunie 1929, la inițiativa lui Nicolae Iorga și Cezar Petrescu (care au organizat și o subscripție publică), a fost pusă piatra de temelie a unei noi biserici, din piatră și cărămidă aparentă, având hramul „Sfinții Voievozi”. Primăriile din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) au participat cu bani la construirea bisericii, iar țăranii din sat au cărat pietre de râu cu carul cu boi, tocmai din județul Suceava.

Lăcașul de cult a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Cu acest prilej, Nicolae Iorga a plantat un brad argintiu în fața bisericii.

 

CLIPIUL ZILEI

Locul ascuns din inima Apusenilor, de o frumusete incredibila! Putini romani au auzit de el!

Citeste si: Greșeli gramaticale de sezon: La mulți ani, virgulă!

Pentru că în zilele care urmează “La mulți ani!”  va deveni o formulare mai des folosită decât salutul obișnuit, haideți să reluăm astăzi regulile corecte de punctuație în ceea ce privește această urare. Ar fi păcat ca gândurile bune pe care le tot transmitem altora să fie umbrite de o greșeală gramaticală, nu-i așa? 

Semnele de punctuație sunt foarte importante în scris pentru că delimitează enunțurile și ajută persoana care citește să înțeleagă corect mesajul.

Ion Luca Caragiale, care, timp de aproape 40 de ani, a fost și ziarist, era de părere că punctuația reprezintă gesticularea gândirii, iar colegii săi îl porecliseră Moș Virgulă datorită exigenței cu care trata acest aspect al comunicării.

Tot despre virgule vorbim și noi, din nou, astăzi.

Conform regulilor de punctuație din limba romana, atunci când interpelăm o persoană prin folosirea unui apelativ, suntem obligați să separăm termenul de adresare (fie el numele, calitatea, porecla sau orice altă formulă folosim) de restul propoziției prin virgule.

Gramatical spus, când folosim un substantiv în vocativ, indiferent de locul său în propoziție, el se desparte prin virgulă de cuvântul sau cuvintele învecinate. Vocativul este cazul care, în limba română, exprimă o interpelare a unei persoane prin folosirea unui apelativ, fie el nume propriu sau termen de adresare. [În enunțul “Maria, vino afară!”, Maria  este substantiv în vocativ. În mod similar, apelativul “copile” este și el în vocativ în exemplul “Copile, deschide fereastra! “

Astfel, corect ar fi să scriem:

La multi ani, Andrei, și un An Nou fericit!

Atenție! Virgula nu se pune de fiecare dată după urarea “La mulți ani”, ci numai în cazul în care ne adresăm cuiva în mod direct. Spre exemplu, în exprimarea de mai jos, virgula lipsește și e foarte bine că se întâmplă așa, ea neavând ce să caute în acest enunț:

“La mulți ani” tuturor celor de acasă și un An Nou fericit!

În acest exemplu adresarea nu este directă, deci virgula nu trebuie pusă. Ca să înțelegem mai bine, analizăm enunțul și ne dăm seama că, de fapt, din el, mai lipsesc câteva elemente care se subînțeleg:  “Eu urez <<La mulți ani!>> tuturor celor de acasă…”. Nu e deloc la fel cu “La mulți ani, dragii mei de acasă!”, nu? 🙂